Experienţa pe care o întâmpină conştiinţa creştină în strădania aflării lui Dumnezeu este incomodă minţii omeneşti, dar fascinantă în acelaşi timp. Descoperirea tainei existentei lui Dumnezeu nu solicita sursele cunoaşterii cât resorturile unei petreceri personale într-o comuniune cu El revelată în viaţa Bisericii.
Prezenta lui Dumnezeu motivează fundamental fericirea, ducând-o pe aceasta dincolo de limitele simplei circumscrieri la dimensiunile umanului către orizontul îndumnezeirii; prezenţa lui Dumnezeu dă firii omeneşti libertate supremă şi împlinire desăvârşită. Între simţămintele şi “gândurile inimii” se aşază la loc de adânc nădejdea şi “îndrăznirea” cuvioasă către Dumnezeu, curiozitatea de a-l înţelege pe El.
Cu toate acestea, puterea mintii şi a înţelepciunii nu au atingere cu realitatea pe care Dumnezeu o “mistuie” în Sine. O astfel de realitate este definită, pe calea unei articulari posibile, ca Dragoste nesfârşită, Lumină neapropiată, Izvor de Viaţă, Slavă veşnică, Putere, Bucurie, Viaţă si Adevăr, într-un cuvânt adică - Dumnezeire. Despre măsura şi posibilitatea cunoaşterii lui Dumnezeu, Însuşi Mântuitorul Hristos spune: “nimeni nu-L cunoaşte pe Fiul decât numai Tatăl si nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni decât numai Fiul şi cel căruia va vrea Fiul sa-i descopere”! (Matei 11, 27)
În faţa acestor cuvinte, minţile omeneşti sunt vase slabe “puţuri crăpate” prin care intră şi trece cunoaşterea fără să poată aduna în adânc TAINA existentei lui Dumnezeu. Pe Dumnezeu îl cunoaştem, după chip şi slavă a Tatălui, în Iisus Hristos - ca Unul ce S-a născut din veci de la Tatăl fără de mamă şi sub ani din Fecioara-Mamă fără de tată.
Prin naşterea trupească a Fiului, Dumnezeu face loc naturii umane la Sine. Astfel cunoaşterea despre El devine posibilă omului numai în măsura asumării vieţii lui Hristos:“Câţi în Hristos v-aţi botezat în Hristos v-aţi îmbrăcat”! Avem şansa, acum în vremea postului, să acordam vioara mintii şi a inimii noastre la această realitate a prezenţei lui Hristos, Cel ce înalţă în Sine umanitatea prin naştere, pătimire, moarte si Înviere. Încercăm aşadar, în acest răstimp de pregătire pana la Învierea Domnului, şansa unei noi cunoaşteri împreună cu Hristos, Cel ce ne-a făcut noua loc în cerurile Tatălui, sub mângâierea Duhului Sfânt.
(.L.G.)
